Executarea silită este o procedură reglementată de lege, prin intermediul căreia creditorul îl constrânge pe debitor să aducă la îndeplinire obligația stabilită în titlul executoriu.

• creditorul (persoana îndreptățită) – persoana fizică sau juridică, titular al unui drept de creanță, care este îndreptățită să pretindă unei alte persoane, denumită debitor, executarea unei obligații

• debitorul (persoana obligată) – persoană fizică sau juridică, care este ținută să execute în favoarea creditorului o anumita obligație

• creanța (obligația) – dreptul creditorului, prestația, suma de bani, predarea unui bun, etc.

Creanța constituie un activ pentru creditor și un pasiv pentru debitor.

Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este:

• certă – când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu;
• lichidă – când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui;
• exigibilă – dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată;

În cazul în care aveți o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită care începe odată cu sesizarea organului de executare de către creditor.

Creditorul depune o cerere de executare silită la executorul judecătoresc care este competent să ducă la îndeplinire obligația stabilită în titlu executoriu. Mai multe despre competența executorului judecătoresc aici.

La cererea de executare silită se vor atașa următoarele înscrisuri:

• cererea de executare silită;
• titlu executoriu în original sau în copie legalizată;
• taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei pentru fiecare titlu executoriu;
• procură/împuternicire notarială, dacă cererea se depune prin reprezentant și creditorul este persoană fizică;
• împuternicire avocațială, factură și chitanță pentru onorariul avocatului în faza executării silite, dacă creditorul este reprezentat de avocat;
• alte documente justificative.

Taxa judiciară de timbru se datorează de către creditor și se poate plăti în numerar, prin virament bancar sau online, cu cardul, într-un cont special de venituri al bugetului local, numit „Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbre”, care aparține primăriei unde aveți domiciliul/sediul. Taxa se poate plăti și la unele sedii CEC BANK sau unele oficii poștale.

Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, la executorul judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.

Executarea silita a oricarui titlu executoriu, cu exceptia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetul Uniuni Europene si bugetul Comunitatii Europene a Energiei Atomice, se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc.

Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Sunt titluri executorii următoarele:

• hotărârile judecătorești care pot fi puse în executare silită;
• hotărârile arbitrale și alte hotărâri ale organelor cu atribuții jurisdicționale;
• titluri executorii europene;
• înscrisurile autentice notariale;
• titlurile de credit;
• înscrisurile sub semnatura privată;
• înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege;
• titlurile executorii notariale emise în condițiile prevăzute de lege

Creditorul poate solicita ca executarea silită sa aibă aia loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare. De asemenea, creditorul poate indica bunurile asupra cărora ar voi să se facă executarea silită.

Formele executării silite sunt:

1. Urmărirea bunurilor mobile ale debitrului:

• sechestrarea bunurilor mobile ale debitorului;
• sechestrarea bunurilor mobile care aparțin debitorului dar sunt deținute de un terț;
• sechestrarea autovehiculelor;
• poprirea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale;
• salariile, pensiile, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului;

2. Urmărirea fructelor și a veniturilor imobilelor

• sechestrarea fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini;
• veniturile prezente și viitoare ale imobilelor debitorului sau asupra cărora el are un drept de uzufruct (chiriile);

3. Urmărirea bunurilor imobile ale debitorului bunurile imobile proprietatea debitorului;

• bunurile imobile deținute în proprietate comună;
• dreptul de uzufruct și dreptul de superficie asupra unui imobil;
• urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii imobilului, precum și asupra veniturilor și fructelor acestuia;
• executorul judecătoresc va solicita biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară să dispună notarea urmăririi imobilului în cartea funciară, cu arătarea creditorului urmăritor și a sumei pentru care se face urmărirea;

După sechestrarea bunurilor debitorului, executorul judecătoresc procedează la valorificarea acestora prin vânzare la licitație publică, vânzare directă sau prin alte modalități admise de lege.

Suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează creditorului până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

Executarea silită încetează dacă:

• s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii;
• nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri;
• creditorul a renunţat la executare;
• a fost desfiinţat titlul executoriu;
• a fost anulată executarea.